A fost descoperită în anul 1884 în Dobrogea (Babadag) de către botanistul Dimitrie Brândză împreună cu baronul transilvan naturalist Victor Janka, căruia i-a fost dedicat numele speciei.

Este o plantă perenă, cu rădăcină suculentă, înaltă de 100-150 cm, cu tulpină puternic ramificată. La capătul fiecărei ramuri se află o inflorescență de tipul pălămidei, cu florile purpuriu închis contrastând cu polenul galben (la speciile asemănătoare comune, acesta este alb).

Florile sunt înconjurate de o cupă formată din solzi verzi cu margine subțire și lată, membranoasă, caracteristică (la alte specii această margine este neagră sau brună și franjurată). Frunzele sunt divizate în lobi subțiri, cel mai des fiind acoperite de peri foarte aspri.

Este caracteristică stepelor aride pietroase din vestul Mării Negre. Multă vreme considerată endemică pentru Dobrogea, este cunoscută în țară doar în județul Tulcea, lângă Pădurea Babadag (populație aproape dispărută) și Capul Dolojman (alte trei locații nu au fost verificate de curând). Din 2007 specia este cunoscută și din Podișul Ludogorie din Bulgaria (două populații mult mai mari decât cele din România).

Pentru ca specia să supraviețuiască în viitorul apropiat în flora țării este necesară protejarea strictă a celor două populații menționate, ambele aflate în evident regres. Atât în România cât și în Bulgaria a fost întotdeauna localizată doar în habitatul stepe ponto-sarmatice (62C0*).